Adresa:
Str. Bisericii Ortodoxe, Nr. 11/A, Ap. 1, Cluj-Napoca. Tel: 0264-596206

Activitate:

sculptură

Doina ELAŞ

S-a născut la 17 februarie 1928, în Comuna Baia de Criş, Judeţul Hunedoara.
Este fiica lui Petru şi Iliana Trifan
Este căsătorită cu Leonid Elaş şi are un copil pe Alexandra-Mariana Elaş.
Cetăţenia: Română
Naţionalotatea: Română

Studii:
- Şcoala primară Comuna Baia de Criş, Jud. Hunedoara
- Liceul de fete ,,Regina Maria” din Deva,
- Liceul ,,Doamna Stanca” din Satu-Mare
- Institutul de Arte Plastice ,,Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia sculptură

Locuri de muncă:
- 1957-1961, Profesoară la Şcoala Populară de Artă din Cluj-Napoca
- 1969, Profesoară cu gradul didactic definitivat
- 1971, Profesoară de gradul didactic II
- 1961-1985 Profesoară titulară la Liceul de Artă ,,Romulus Ladea” din Cluj-Napoca
- 1985, Pensionată la limită de vârstă

Activitate artistică:
-1956, Expoziţia regională de artă plastică Cluj
- 1957, Expoziţia republicană a tineretului, Bucureşti
- 1958, Expoziţia tineretului ,,Festivalul tineretului”, Moscova, U.R.S.S.
- 1958, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1959, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1960, Expoziţia colectivă a tinerilor artişti, Cluj
- 1960, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1961, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1962, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1963, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1964, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1965, Expoziţia regionlă a U.A.P., Cluj
- 1966, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1967, Expoziţia regionlă de artă plastică, Cluj
- 1968, Expoziţia interjudeţeană de arte plastice, Cluj
- 1969, Pictură, sculptură, grafică, Casa Agintarului, Bistriţa
- 1971, Expoziţia de artă plastică, Cluj
- 1972, Expoziţa judeţeană: Pictură, Sculptură, Grafică, Cluj
- 1973, Expoziţia judeţeană de artă palstică, Cluj
- 1974, Expoziţie omagială Constantin Brâncuşi, Cluj-Napoca
- 1974, Expoziţie omagială Săptămâna artelor plastice, Cluj-Napoca
- 1974, Expoziţie omagială 1850 ani de la atestarea documentară a Municipiului Cluj-Napoca
- 1975, Expoziţia judeţeană de pictură şi sculptură, Cluj-Napoca
- 1976, Expoziţia judeţeană de pictură şi sculptură, Cluj-Napoca
- 1977, Expoziţia judeţeană de pictură şi sculptură, Cluj-Napoca
- 1978, Expoziţia judeţeană de pictură şi sculptură, Cluj-Napoca
- 1980, Expoziţia cadrelor didactice de la Liceul de Artă ,,Romulus Ladea”, Pictură, Sculptură, grafică şi textile, Cluj-Napoca
- 1980, Particularităţi zonale ale artei româneşti contemporane, Timişoara
- 1980, Particularităţi zonale ale artei româneşti contemporane, Iaşi
- 1981, Expoziţia ,,25 de plasticieni absolvenţi promoţia 1956, Cluj
- 1981, Expoziţia interjudeţeană de artă plastică, Cluj-Napoca- 1983, Expoziţia interjudeţeană de artă plastică, Alba, Bistriţa, Năsăud, Crişana, Maramureş, Sălaj, în sălile Muzeului de Artă din cluj-Napoca
1996, Expoziţia absolvenţilor Academiei de Arte Vizuale, ,,Academia 70”, din Complexul Muzeistic Cluj-Napoca

Expoziţii personale:
- 1976, Cluj-Napoca, Galeria de Artă ..Filo”
- 1976, Dej, Galeria de Artă
- 1976, Târgu-Jiu, Muzeul de Artă şi Istorie
- 1977, Arad, Galeria de Artă ,,Alfa”
- 1977, Oradea, Galeria de Artă
- 1979, Zalău, Muzeul de Istorie
- 1999, Blaj, Galeria ,,Astra”
- 1999, Dej, Galeria de Artă ,,Frezia”

Expoziţii în străinătate:
- 1958, Moscova, U.R.S.S., Expoziţia Tineretului
- 1989, R. Moldova, Chişinău, Expoziţia de arte plastice, Palatul Culturii

Lucrări de artă monumentală:
- Nicolae Grigorescu (bust, gips), comanda Inspectoratului pentru Cultură, Cluj-Napoca
- George Coşbuc (piatră artificială), Parcul public din Gerla
- Florian Porcius (bronz), Grădina botanică, Cluj-Napoca
- Mihail Eminescu (cap, gips platinat), Facultatea de Litere, Cluj-Napoca

Participări la tabere de creaţie artistică:
- 1958, Sulina
- 1973, Tulcea
- 1981, Calica, Tulcea
- 1983, Medgidia

Călătorii de documentare (studii):
- 1965, U.R.S.S.
- R.D.Germană
- Italia
- Polonia

Distincţii:
- 1982, Titlul de ,,Profesor evidenţiat”, acordat de Ministerul Educaţiei şi Îvăţământului
- 1999, Diplomă de onoare acordată de Asociaţiunea transilvană pentru literatură şi
cultura poporului român, Despărţământul Blaj, pentru prestigiul adus Blajului şi Astrei
Blăjene

Negoiţă Lăptoiu-1974 ,,…Se desprind cu claritate două elemente caractristice ale limbajului: ştiinţa modelajului şi arta cioplirii în piatră. Păstrând datele esenţiale ale fizionomiei care individualizează caracterul, Doina Elaş recurge la un modelaj fin, sensibil, care estompează duritatea conturelor nete. Trecerea dintre planuri se efectuează prin, încât lumina se prefiră uşor asupra formelor până se pierde în zona discretelor penumbre: Simona, Fată cu floare, Portret de băiat /…/. Când sculptează în piatră prin stilizări inspirate, volumele se simplifică, reprezentarea făcând loc sugestiei /…/. Indiferent de materialul în care au fost realizate sculpturile Doinei Elaş mărturisesc o deosebită sensibilitate în transpunerea unor valori etern umane, printr-un limbaj simplu, direct, expresiv”.

Livia Drăgoi- 1977  ,,…Portretele (în care natura umană este abordată în sensul unei inspiraţii majore de descifrare a coordonatelor specifice vieţii lăuntrice a modelelor) şi compoziţii vitalizate de subtile sugestii metaforice, lucrările Doinei Elaş nu violentează formele naturii, ci le purifică de detalii. Corespunzător echilibrului de sorginte clasică al gândului şi sentimentului, volumele modelate sau cioplite cu fermitate sunt cumpănite, trecerile dintre ele sunt line, fără intrânduri unghiulare, suprafeţele sunt clare şi limpezi, iar construcţia compoziţională  de ansamblu riguros echilibrată.
Acceptând legile materialelor (care determină în parte şi structura, liniile de forţă compoziţionale) artista îşi deschide sculpturile acţiunii generoase a luminii atât prin modelaj, de o particulară sensibilitate şi vibraţie, cât şi prin tratarea specifică pietrei, suprafeţele de nobilă asprime fiind şi ele deschise dialogului cu lumina (gândit dintr-u început ca element de expresie plastică)”.

Ion Noja-1979 ,,…Cultivând o sculptură figurativă de mici dimensiuni, Doina Elaş se dovedeşte stăpână pe mijloacele de expresie artistică adecvată genului  şi manifestă subtilă alegere în faţa materialului chemat să dezvăluie forme purtătoare de idei şi sentimente.
Ceea ce surprinde înainte de toate în lucrările ei, este capacitatea de a da semnificaţie şi încărcătură emotivă atitudinilor umane simple, fireşti. Vocaţia spre obişnuitul cotidian poate fi derutantă, păgubitoare, într-o artă în care, posibilităţile restrânse de ordin tehnic pentru exprimarea plastică sunt de obicei ,,sprijinite”, ,,completate”, prin ineditul atitudinal.
Doina Elaş trece dincolo de acest prag de încercare datorită unui simţ acut de observaţie şi unei posibilităţi capabile să echilibreze volumetric întregul şi să smulgă sensuri ascunse detaliului. O torsiune a trunchiului, un gest ezitant, o crispare abia peceptibilă, fac parte în sculpturile ei din ,,amănuntele” ce sugerează adesea conţinuturi mai bogate, decât ar putea să o facă rostirea completă. Un nud de femeie într-o poziţie uşor neglijentă deşi incomodă, exprimă mai convingător starea de odihnă decât bunăoară într-o comoditate controlată”.
Uniţi în rotundul formelor, cu feţe nerodate de cute şi gurile jovial arcuite, mama şi copilul dau formă sculpturală iubirii trăite până la saţietate.
Datorită capului înclinat pe spate, corpul unei fete primeşte dinamismul şi tensiune necesară spre a sugera plăcerea întâlnirii cu razele solare.
Înzestrată cu real talent, ajunsă la deplina maturitate artistică, dovedind siguranţă în stabilirea volumelor, rafinament şi sensibilitate în modelarea formelor, Doina Elaş realizează sculpturi ce nu impun un spectacol spaţial, dar încălzesc spiritualiceşte, conving şi umanizează spaţiul”.

Alexandru Căprariu-1979 ,,…Abia mai târziu, şi după prelungite meditaţii, am izbutit să înţeleg. Sculpturile Doinei Elaş sunt o caligrafiere în spaţiu a purităţii. Ele reprezintă poeme în piatră, pe care o tehnică subtil elaborată ni le transmite cu candoare. Un tors gracil, un nud părând a neglija legile gravitaţiei, doi copii logodiţi într-o graţie selenară, un chip de fată ce ar putea veni dintr-o icoană bizantină - iată cel puţin patru puncte cardinale pentru o lume ce se desface dintr-un material greu, zăvorât în propria-i tăcere. A face piatra să vorbească, înseamnă să descifrezi miracolul de început a lumii. A face piatra să vorbească fără a pierde puritatea acestui miracol, însemnă a te simţi şi a te şti, pe tine însuţi, parte componentă din acest miracol. Este, cred eu, exact lecţia pe care o putem desprinde de la Brâncuşi, Ladea, Vlasiu - dacă vorbim de români. Pe acestă linie ni se înfăţişează prezentă arta Doinei Elaş. Şi mai am o credinţă: despre sculptura Doinei Elaş s-a vorbit, încă, prea puţin, acest lucru se datorează faptului că sculptura Doinei Elaş vorbeşte, pentru noi toţi, cu zeci de glasuri împletite într-o şoaptă cuceritoare”.

Mircea Ţoca-1987 ,,…Doina Elaş se dovedeşte interesată în egală măsură atât de tehnica modelajului, cât şi de aceea a cioplitului. Modelând, sculptoriţa poate reveni asupra elaborărilor primare, poate adânci sinteza şi poate, mai ales, să aduge noi elemente pentru a nuanţa o caracterizare, pentru a da distincţie unui profil ori pentru a investi cu atribute personale, unice,  forma menită să se constituie într-un simbol al unui sentiment, într-un echivalent plastic al unei idei.  Adăugându-se, astfel, lucrărilor sale de artă monumentală amplasate în Cluj-Napoca şi Gherla ori busturilor lui Mihai Eminescu şi Constantin Brâncuşi, avem acum prilejul să vedem un copil dormind, lucrare cu o personală viziune a formei, plină de gingăşie în ceea ce priveşte caracterizarea puiului de om însetat de căldura sânului matern şi un portet de fată înregistrând cu acuitate intensitatea unui anume moment al introspecţiei. În piatră şi în marmură, reuşitele mai vechi şi mai noi ale Doinei Elaş  ni se par mai evidente. Preocupată, mai demult, să releve mai ales frumuseţea, armonia şi expresivitatea corpului uman (alegorie, visuri), nu arareori ori dând curs dorinţei de a investi micile grupuri statuare cu valori simbolice (maternitate, mamă cu copil, iubire maternă, miresă), Doina Elaş găseşte de a uni o viziune tradiţională a volumelor şi a ritmurilor formei cu veşmântul unor efecte moderne de tratare a suprafeţelor, rod, acesta din urmă, al unei stilizări personale şi al unei cioplituri cu efecte decorative. “